Nu are sens: Gloanțe în loc de cuvinte

.

Nu are sens, nu există logică, niciun motiv și cu atât mai puțin nicio justificare care să poată susține luarea unei vieți. Uciderea tânărului Charlie este cea mai întunecată manifestare a intoleranței, un abis în care privim ca societate atunci când uităm valoarea fundamentală a dezbaterii și a coexistenței. Plecarea sa ne lasă cu un ecou dureros, o dovadă irefutabilă că am eșuat la cel mai elementar nivel: înțelegerea reciprocă ca societate.

Resping profund acest act de barbarie. Resping ideea că violența poate fi un răspuns la gândire. Cuvintele nu pot fi înlocuite cu gloanțe; este o ecuație lașă, distructivă, care distruge orice posibilitate de progres. Ideile, oricât de opuse ar fi, sunt confruntate cu argumente, dezbătute cu puterea cuvintelor și respectate în diversitatea lor. Cei care celebrează acest act nu numai că comit o crimă, ci își mărturisesc și propria înfrângere intelectuală.

Respectul pentru ideile celorlalți a fost principala sa acțiune, cea mai pură moștenire a sa. Turneul său universitar a constat în sintagma „Demonstrează-mi că greșesc” ca o invitație la dezbatere directă, dar respectuoasă față de ideile celorlalți. Într-o lume polarizată care strigă și nu ascultă, alegerea dialogului este vitală. A-i onora memoria nu înseamnă a striga după răzbunare, ci a cere dreptate și, mai presus de toate, a ne angaja să construim podurile pe care violența le-a distrus. Fie ca esența sa să devină un apel la apărarea celui mai prețios lucru pe care îl poate avea o societate: dreptul de a gândi diferit, fără ca acest lucru să ne coste viața sau libertatea.